~A l e x a n d r i n a A n a Photography~

The Double Life Of Ana

Cosmogonia
Să nu adormi. Spiritele stărilor de sufletse dau în leagăn. Hei-ho –pentru ninsoare, pentru gheață, pentru frig.Să nu adormi. Lasă cerul deschispână când vom desluși desimeastelelor unele-n altele,fără nici o ușă, fără nici o fereastră.Nu, să nu adormi,nu, să nu adormi, cine știedacă ne vom mai treziși undeși când ne vom treziși-n care trup…Mi-a spus: Uite,am să mor și am să mă trezescîntr-o vedere,aici și pretutindeni.Și eu, și eu am să morși-am să mă trezesc într-o vedere,aici și pretutindeni.Să nu adorm. Să nu adormi…Cine știe în ce putem să ne trezim,cine știe în cine…Să nu adormi. Rămâi cu mine. Nu adormí,până când veghea va mânca din noiînfometatăși însumi de însumi se va rări,deodată.Nu adormí. Rămâi cu mine. Să nu adormi,până când oboseala va înfige în tine dințijertfindu-te unor idoli enormiși verzui și sfinți.Să nu adormim, să veghem, să nu adormimpână când oboseala și veghea ne va fi piatrăprăbușindu-se verzui din senin,idolatră.Până când se va naște un plai,o gură de rai înghețată,draga mea Loreley,oaie neagră și descântată.O, veghe gravidă de lucrurile lumii,să nu te întuneci, să nu te stingi, nu te stingeacoperă-ți cu os, cu mușchi, cu pielea ta meninge.Să nu te stingi, să nu lași alt eressă-ți dea o altă formă frunții,să-ți ningă înțelesuri fără de-nțelesierburile, iederile, munții…
Apr 23, 2014

Cosmogonia

Să nu adormi. Spiritele stărilor de suflet
se dau în leagăn. Hei-ho –
pentru ninsoare, pentru gheață, pentru frig.

Să nu adormi. Lasă cerul deschis
până când vom desluși desimea
stelelor unele-n altele,
fără nici o ușă, fără nici o fereastră.

Nu, să nu adormi,
nu, să nu adormi, cine știe
dacă ne vom mai trezi
și unde
și când ne vom trezi
și-n care trup…

Mi-a spus: Uite,
am să mor și am să mă trezesc
într-o vedere,
aici și pretutindeni.

Și eu, și eu am să mor
și-am să mă trezesc într-o vedere,
aici și pretutindeni.



Să nu adorm. Să nu adormi…
Cine știe în ce putem să ne trezim,
cine știe în cine…

Să nu adormi. Rămâi cu mine. Nu adormí,
până când veghea va mânca din noi
înfometată
și însumi de însumi se va rări,
deodată.

Nu adormí. Rămâi cu mine. Să nu adormi,
până când oboseala va înfige în tine dinți
jertfindu-te unor idoli enormi
și verzui și sfinți.

Să nu adormim, să veghem, să nu adormim
până când oboseala și veghea ne va fi piatră
prăbușindu-se verzui din senin,
idolatră.


Până când se va naște un plai,
o gură de rai înghețată,
draga mea Loreley,
oaie neagră și descântată.

O, veghe gravidă de lucrurile lumii,
să nu te întuneci, să nu te stingi, nu te stinge
acoperă-ți cu os, cu mușchi, cu piele
a ta meninge.

Să nu te stingi, să nu lași alt eres
să-ți dea o altă formă frunții,
să-ți ningă înțelesuri fără de-nțeles
ierburile, iederile, munții…

A unsprezecea elegie
IITotul e simplu, atât de simplu încâtdevine de neînţeles.Totul este atât de aproape, atâtde aproape, încâtse trage-napoia ochilorşi nu se mai vede.Totul este atât de perfectîn primăvară,încât numai înconjurându-l cu mineiau cunoştinţă de el,ca despre-o răsărire de iarbă mărturisităde cuvinte gurii care le rosteşte.mărturisită de gură inimii,de inimă sâmburelui ei,cel în el însuşi nemişcat, aidomasâmburelui pământuluicare-ntinde jur împrejurul luio infinitatede braţe ale gravitaţiei,strângând la sine totul şi deodatăîntr-o îmbrăţişare atât de puternică,încât îi sare printre braţe mişcarea.
Apr 23, 2014

A unsprezecea elegie

II
Totul e simplu, atât de simplu încât
devine de neînţeles.

Totul este atât de aproape, atât
de aproape, încât
se trage-napoia ochilor
şi nu se mai vede.

Totul este atât de perfect
în primăvară,
încât numai înconjurându-l cu mine
iau cunoştinţă de el,
ca despre-o răsărire de iarbă mărturisită
de cuvinte gurii care le rosteşte.
mărturisită de gură inimii,
de inimă sâmburelui ei,
cel în el însuşi nemişcat, aidoma
sâmburelui pământului
care-ntinde jur împrejurul lui
o infinitate
de braţe ale gravitaţiei,

strângând la sine totul şi deodată
într-o îmbrăţişare atât de puternică,
încât îi sare printre braţe mişcarea.

Ce am eu mai curat în mine, somnulstrăbătut de vise vechi,ce ai tu mai curat în tine, lemnularbore cu verzi urechi,Ce am eu mai ascuns în mine,sângele mișcând un gând,ce ai tu mai curat în tine,amirosul de pământ,Oh, și ce am sfânt pe lume,dulcele pământ al tău, de visși tot ce-i în tine numede caisă din cais –Totul, tot ce este adevărstă-n îmbrățișarea noastră,ramură cu flori de mărși c-o pasăre măiastră.
Apr 23, 2014

Ce am eu mai curat în mine, somnul
străbătut de vise vechi,
ce ai tu mai curat în tine, lemnul
arbore cu verzi urechi,

Ce am eu mai ascuns în mine,
sângele mișcând un gând,
ce ai tu mai curat în tine,
amirosul de pământ,

Oh, și ce am sfânt pe lume,
dulcele pământ al tău, de vis
și tot ce-i în tine nume
de caisă din cais –

Totul, tot ce este adevăr
stă-n îmbrățișarea noastră,
ramură cu flori de măr
și c-o pasăre măiastră.

Verde rece
Apr 22, 2014

Verde rece

http://wildstrawberries-diary.tumblr.com/
Apr 22, 2014
Persona
Apr 21, 2014 / 1 note

Persona

Masca este chipul uscat al chipului.
Apr 19, 2014 / 1 note

Masca este chipul uscat
al chipului.

“La întrebarea: ce anume mă fascinează atât de puternic în tema sacrificiului - sau a aducerii unei jertfe - pot răspunde fără ocol: ca om religios, mă interesează înainte de toate cel care este în stare să sacrifice, să aducă jertfă, fie pentru un principiu spiritual, fie spre a se salva pe sine însuşi, fie din amândouă motivele în acelaşi timp. Un asemenea pas presupune, bineînţeles, o deturnare fatală de la orice interes egoist, adică cel în cauză acţionează într-o stare existenţială aflată dincolo de orice logică “normală” a evenimentelor, desprins de lumea materială şi legile ei. şi totuşi, sau poate tocmai de aceea, fapta sa generează schimbări perceptibile. Spaţiul în care se mişcă cel gata să sacrifice totul, ba chiar să se aducă jertfă pe sine însuşi, reprezintă un fel de replică la spaţiul experienţelor noastre empirice dar pentru aceasta nu este mai puţin real.”
Apr 19, 2014 / 2 notes

“La întrebarea: ce anume mă fascinează atât de puternic în tema sacrificiului - sau a aducerii unei jertfe - pot răspunde fără ocol: ca om religios, mă interesează înainte de toate cel care este în stare să sacrifice, să aducă jertfă, fie pentru un principiu spiritual, fie spre a se salva pe sine însuşi, fie din amândouă motivele în acelaşi timp. Un asemenea pas presupune, bineînţeles, o deturnare fatală de la orice interes egoist, adică cel în cauză acţionează într-o stare existenţială aflată dincolo de orice logică “normală” a evenimentelor, desprins de lumea materială şi legile ei. şi totuşi, sau poate tocmai de aceea, fapta sa generează schimbări perceptibile. Spaţiul în care se mişcă cel gata să sacrifice totul, ba chiar să se aducă jertfă pe sine însuşi, reprezintă un fel de replică la spaţiul experienţelor noastre empirice dar pentru aceasta nu este mai puţin real.”

DestinCând am deschis ochii, mă aflamîn acest trup pe care-l vezişi vinovat de felul lui eram,cum vinovate-s frunzele că-s verzi.Și deodată-am început să ştiumersul luminii şi-al strigăriişi să simt pomii toţi, pe viu,şi curba dureroasă-a zării.Să urlu sfâșiat de păsări repezi,să ard lovit de-un meteor,s-adorm pe gâturi lungi de lebezi,şi de lopeţi de bărci, izbit, să mor.
Apr 18, 2014 / 21 notes

Destin

Când am deschis ochii, mă aflam
în acest trup pe care-l vezi
şi vinovat de felul lui eram,
cum vinovate-s frunzele că-s verzi.
Și deodată-am început să ştiu
mersul luminii şi-al strigării
şi să simt pomii toţi, pe viu,
şi curba dureroasă-a zării.
Să urlu sfâșiat de păsări repezi,
să ard lovit de-un meteor,
s-adorm pe gâturi lungi de lebezi,
şi de lopeţi de bărci, izbit, să mor.

propriul meu trup numă mai înţelegeşipropriul meu trup mă urăşte,ca să poată exista mai departemă urăşte.Astfel,el se grăbeşte să se prăbuşeascăîn somn,seară de seară;şi iarnadin ce în ce mai puternic se înconjoarăcu straturi de gheaţă,cutremurându-se şi izbindu-mă şiscufundându-mă adânc în el însuşi,voindsă mă ucidă ca să poată fi liberşi neucigându-măca să poată fi, totuşi, trăit de cineva.
Apr 17, 2014 / 3 notes

propriul meu trup nu
mă mai înţelege
şi
propriul meu trup mă urăşte,
ca să poată exista mai departe
mă urăşte.
Astfel,
el se grăbeşte să se prăbuşească
în somn,
seară de seară;
şi iarna
din ce în ce mai puternic se înconjoară
cu straturi de gheaţă,
cutremurându-se şi izbindu-mă şi
scufundându-mă adânc în el însuşi,
voind
să mă ucidă ca să poată fi liber
şi neucigându-mă
ca să poată fi, totuşi, trăit de cineva.

Autoportret pe o frunză
Apr 13, 2014 / 2 notes

Autoportret pe o frunză

Sensul iubiriiNu sunt vinovat că nu mai suntacelașiM-am vindecat de rănicând rănile mi s-au vindecat de trupde durerea lor de a avea un trup.
Apr 13, 2014

Sensul iubirii

Nu sunt vinovat că nu mai sunt

același

M-am vindecat de răni
când rănile mi s-au vindecat de trup
de durerea lor de a avea un trup.

Mi-am îngropat 
cuvintele de dragoste în pământ.
Apr 13, 2014 / 13 notes

Mi-am îngropat

cuvintele de dragoste în pământ.

După ploiAruncă-ți văpăile negre din genehotarul din tine și mersul alene,dă-mi mâna și hai să fugim din hotarecopila mea dragă, e soare, e soare…Noroiul cărării de-ți scuipă despoiulnu pasul ci ochiul ți-atinge noroiulși nu-ntoarce geana să vadă, rebelcald sângele nostru cum tremură-n el.Privirile dacă ți-s arse de soarenu ochiul ci drumul sub talpă te doareși nu-ntoarce geana să vezi prin noroinici umbrele noastre cum fug după noi.Dă-mi mâna și hai să fugim înaintecopilă mlădie, copilă fierbinteLa capul cărărilor șerpuitoaree soare în ierburi, în ramuri e soare…
Apr 13, 2014 / 1 note

După ploi

Aruncă-ți văpăile negre din gene
hotarul din tine și mersul alene,
dă-mi mâna și hai să fugim din hotare
copila mea dragă, e soare, e soare…

Noroiul cărării de-ți scuipă despoiul
nu pasul ci ochiul ți-atinge noroiul
și nu-ntoarce geana să vadă, rebel
cald sângele nostru cum tremură-n el.

Privirile dacă ți-s arse de soare
nu ochiul ci drumul sub talpă te doare
și nu-ntoarce geana să vezi prin noroi
nici umbrele noastre cum fug după noi.

Dă-mi mâna și hai să fugim înainte
copilă mlădie, copilă fierbinte
La capul cărărilor șerpuitoare
e soare în ierburi, în ramuri e soare…

Apr 7, 2014 / 1 note