~A l e x a n d r i n a A n a Photography~

The Double Life Of Ana

Masca este chipul uscat al chipului.
Apr 19, 2014 / 1 note

Masca este chipul uscat
al chipului.

“La întrebarea: ce anume mă fascinează atât de puternic în tema sacrificiului - sau a aducerii unei jertfe - pot răspunde fără ocol: ca om religios, mă interesează înainte de toate cel care este în stare să sacrifice, să aducă jertfă, fie pentru un principiu spiritual, fie spre a se salva pe sine însuşi, fie din amândouă motivele în acelaşi timp. Un asemenea pas presupune, bineînţeles, o deturnare fatală de la orice interes egoist, adică cel în cauză acţionează într-o stare existenţială aflată dincolo de orice logică “normală” a evenimentelor, desprins de lumea materială şi legile ei. şi totuşi, sau poate tocmai de aceea, fapta sa generează schimbări perceptibile. Spaţiul în care se mişcă cel gata să sacrifice totul, ba chiar să se aducă jertfă pe sine însuşi, reprezintă un fel de replică la spaţiul experienţelor noastre empirice dar pentru aceasta nu este mai puţin real.”
Apr 19, 2014 / 1 note

“La întrebarea: ce anume mă fascinează atât de puternic în tema sacrificiului - sau a aducerii unei jertfe - pot răspunde fără ocol: ca om religios, mă interesează înainte de toate cel care este în stare să sacrifice, să aducă jertfă, fie pentru un principiu spiritual, fie spre a se salva pe sine însuşi, fie din amândouă motivele în acelaşi timp. Un asemenea pas presupune, bineînţeles, o deturnare fatală de la orice interes egoist, adică cel în cauză acţionează într-o stare existenţială aflată dincolo de orice logică “normală” a evenimentelor, desprins de lumea materială şi legile ei. şi totuşi, sau poate tocmai de aceea, fapta sa generează schimbări perceptibile. Spaţiul în care se mişcă cel gata să sacrifice totul, ba chiar să se aducă jertfă pe sine însuşi, reprezintă un fel de replică la spaţiul experienţelor noastre empirice dar pentru aceasta nu este mai puţin real.”

DestinCând am deschis ochii, mă aflamîn acest trup pe care-l vezişi vinovat de felul lui eram,cum vinovate-s frunzele că-s verzi.Și deodată-am început să ştiumersul luminii şi-al strigăriişi să simt pomii toţi, pe viu,şi curba dureroasă-a zării.Să urlu sfâșiat de păsări repezi,să ard lovit de-un meteor,s-adorm pe gâturi lungi de lebezi,şi de lopeţi de bărci, izbit, să mor.
Apr 18, 2014 / 19 notes

Destin

Când am deschis ochii, mă aflam
în acest trup pe care-l vezi
şi vinovat de felul lui eram,
cum vinovate-s frunzele că-s verzi.
Și deodată-am început să ştiu
mersul luminii şi-al strigării
şi să simt pomii toţi, pe viu,
şi curba dureroasă-a zării.
Să urlu sfâșiat de păsări repezi,
să ard lovit de-un meteor,
s-adorm pe gâturi lungi de lebezi,
şi de lopeţi de bărci, izbit, să mor.

propriul meu trup numă mai înţelegeşipropriul meu trup mă urăşte,ca să poată exista mai departemă urăşte.Astfel,el se grăbeşte să se prăbuşeascăîn somn,seară de seară;şi iarnadin ce în ce mai puternic se înconjoarăcu straturi de gheaţă,cutremurându-se şi izbindu-mă şiscufundându-mă adânc în el însuşi,voindsă mă ucidă ca să poată fi liberşi neucigându-măca să poată fi, totuşi, trăit de cineva.
Apr 17, 2014 / 2 notes

propriul meu trup nu
mă mai înţelege
şi
propriul meu trup mă urăşte,
ca să poată exista mai departe
mă urăşte.
Astfel,
el se grăbeşte să se prăbuşească
în somn,
seară de seară;
şi iarna
din ce în ce mai puternic se înconjoară
cu straturi de gheaţă,
cutremurându-se şi izbindu-mă şi
scufundându-mă adânc în el însuşi,
voind
să mă ucidă ca să poată fi liber
şi neucigându-mă
ca să poată fi, totuşi, trăit de cineva.

Autoportret pe o frunză
Apr 13, 2014 / 2 notes

Autoportret pe o frunză

Sensul iubiriiNu sunt vinovat că nu mai suntacelașiM-am vindecat de rănicând rănile mi s-au vindecat de trupde durerea lor de a avea un trup.
Apr 13, 2014

Sensul iubirii

Nu sunt vinovat că nu mai sunt

același

M-am vindecat de răni
când rănile mi s-au vindecat de trup
de durerea lor de a avea un trup.

Mi-am îngropat 
cuvintele de dragoste în pământ.
Apr 13, 2014 / 13 notes

Mi-am îngropat

cuvintele de dragoste în pământ.

După ploiAruncă-ți văpăile negre din genehotarul din tine și mersul alene,dă-mi mâna și hai să fugim din hotarecopila mea dragă, e soare, e soare…Noroiul cărării de-ți scuipă despoiulnu pasul ci ochiul ți-atinge noroiulși nu-ntoarce geana să vadă, rebelcald sângele nostru cum tremură-n el.Privirile dacă ți-s arse de soarenu ochiul ci drumul sub talpă te doareși nu-ntoarce geana să vezi prin noroinici umbrele noastre cum fug după noi.Dă-mi mâna și hai să fugim înaintecopilă mlădie, copilă fierbinteLa capul cărărilor șerpuitoaree soare în ierburi, în ramuri e soare…
Apr 13, 2014 / 1 note

După ploi

Aruncă-ți văpăile negre din gene
hotarul din tine și mersul alene,
dă-mi mâna și hai să fugim din hotare
copila mea dragă, e soare, e soare…

Noroiul cărării de-ți scuipă despoiul
nu pasul ci ochiul ți-atinge noroiul
și nu-ntoarce geana să vadă, rebel
cald sângele nostru cum tremură-n el.

Privirile dacă ți-s arse de soare
nu ochiul ci drumul sub talpă te doare
și nu-ntoarce geana să vezi prin noroi
nici umbrele noastre cum fug după noi.

Dă-mi mâna și hai să fugim înainte
copilă mlădie, copilă fierbinte
La capul cărărilor șerpuitoare
e soare în ierburi, în ramuri e soare…

Apr 7, 2014 / 1 note
Deodată aerul a devenit magnetic de el izbindu-mi, sângerii, ca de un zid de sticlă plat și rece calmul, dorința de a fi. Și cearcăne-mi adaogă privirii care-o mirasem de pământ, de apă și de foc Gândul atras spre mine nu mai poate să plece spre lumea din loc Și mi se-ntinde sufletul pe spate brusc picătură peste lespezi nemaiputând să țină greutatea acestor limpezimi prea repezi și simt cum fulgerând se mută închisa gravitație din stâncă și totu-ncepe înspre globul inimii să cadă în timp ce trupul zboară încă.
Apr 6, 2014 / 1 note

Deodată aerul a devenit magnetic
de el izbindu-mi, sângerii,
ca de un zid de sticlă plat și rece
calmul, dorința de a fi.
Și cearcăne-mi adaogă privirii
care-o mirasem de pământ, de apă și de foc
Gândul atras spre mine nu mai poate
să plece spre lumea din loc
Și mi se-ntinde sufletul pe spate
brusc picătură peste lespezi
nemaiputând să țină greutatea
acestor limpezimi prea repezi
și simt cum fulgerând se mută
închisa gravitație din stâncă
și totu-ncepe înspre globul inimii să cadă
în timp ce trupul zboară încă.

Apr 2, 2014 / 2 notes
Apr 1, 2014
Depărtarea
Depărtarea se face roată cu zimți pe fusul de taină-al auzului meu, rupând din amorțitele minți ale încă nenăscutului zeu ce-așteaptă să-l ajungă din urmă pământul, în viteză albastră, ducând de mânere o urnă cu inima smulsă, a noastră Bate, se-aude, bate, se-aude sferă în creștere drastică De lacrimi șoselele-s ude, memoria subțire, elastică, praștie pentru pietre, gondolă înecată-n Veneții copilărești, dinte smuls cu sfoara din alveolă, – jos orbita Vezuviului goală. Și ești.
Mar 31, 2014 / 1 note

Depărtarea

Depărtarea se face roată cu zimți
pe fusul de taină-al auzului meu,
rupând din amorțitele minți
ale încă nenăscutului zeu
ce-așteaptă să-l ajungă din urmă
pământul, în viteză albastră,
ducând de mânere o urnă
cu inima smulsă, a noastră
Bate, se-aude, bate, se-aude
sferă în creștere drastică
De lacrimi șoselele-s ude,
memoria subțire, elastică,
praștie pentru pietre, gondolă
înecată-n Veneții copilărești,
dinte smuls cu sfoara din alveolă, –
jos orbita Vezuviului goală. Și ești.

" A vorbi despre limba în care gîndești, a gîndi - gîndire nu se poate face decît numai într-o limbă - în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decît exprimată în limba română. Pentru mine iarba se numește iarbă, pentru mine arborele se numește arbore, malul se numește mal, iar norul se numește nor. Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanță aparte, îmi dau seama că ea o are! 
 Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atît de proprie, atît de familiară, atît de intimă îmi este limba în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente; o dată este patria de pămînt și de piatră și încă odată este numele patriei de pămînt și de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește.”
Mar 26, 2014 / 5 notes

" A vorbi despre limba în care gîndești, a gîndi - gîndire nu se poate face decît numai într-o limbă - în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decît exprimată în limba română. Pentru mine iarba se numește iarbă, pentru mine arborele se numește arbore, malul se numește mal, iar norul se numește nor. Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanță aparte, îmi dau seama că ea o are! 

Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atît de proprie, atît de familiară, atît de intimă îmi este limba în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente; o dată este patria de pămînt și de piatră și încă odată este numele patriei de pămînt și de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește.”

Mar 24, 2014 / 1 note